Despre ortodonție și prejudecăți

Astăzi aș vrea să scriu câteva rânduri despre ortodonție și nu numai… dar și despre prejudecăți. Să încep de la originea cuvântului: pre-înainte și judecată-părere. Adică despre a avea o opinie deja formată înainte de a avea toate informațiile corecte despre o situație . Romania vrea sa fie parte a lumii civilizate și cu toții alergăm după gadget-uri, mașinării complexe, telefoane care se conectează instant la internet (toate produse de gândirea occidentală, liberă de constrângeri) și totuși …

Ca medic ortodont m-am lovit (aproape zilnic) de aceste prejudecăți, pacienții sau părinții micilor pacienți mă întreabă de fiecare dată când le propun tratamentul ortodontic dacă “se vede” ca și cum un tratament medical, în special cel ortodontic, ar trebui să obțină și acceptul celor din jur adică al societății. După părerea mea nu este deloc important cum se obține un rezultat al unui tratament, important este că acel rezultat sa fie corect și aparatul să fie eficient. Întrebarea multor pacienți adulți este” se vede, nu aveți un aparat care nu se vede?”

Chiar dacă vorbim de un aparat care este din metal și evident va fi vizibil, mesajul pe care îl transmite pacientul va fi: “Am grijă de mine, am grijă de sănătatea mea, nicidecum ‘mi-e jenă că am aparat dentar, știți, chiar trebuia să-mi pun”. Este ca și cum nu am accepta medicamentele, vaccinurile și ne-am trata cu metode tradiționale de acum 100, 200 de ani când speranța de viață nu depășea 40 de ani. Dar să revenim la ortodonție. Nu numai adulții dar și părinții copiilor care au nevoie de aparat dentar consideră “dezagreabil” purtarea aparatului dentar, unii cred că estetica (adică cum arată dinții cu aparat dentar) pe care le presupune un astfel de tratament sunt mai importante decât tratamentul în sine. Și toate acestea pleacă de la prejudecăți, așa cum multe aspecte care ne guvernează viața sunt infiltrate de reticență la nou, chiar dacă acest “nou” ne face viața mai bună, mai confortabilă mai frumoasă.

Dar , din fericire , există si pacienți care înțeleg că un rezultat bun se obține cu implicare și cu mici sacrificii.

Recent am fost impresionat de un pacient de-o șchioapă (6 ani) care avea o problemă care necesita un tratament cu un aparat care se ancorează pe față, adică un fel de cadru metalic care se așează pe frunte și bărbie și care exercită o forță de corecție pe maxilar. Aparat care este indicat să se poarte cât mai mult din zi și care evident ESTE CÂT SE POATE DE VIZIBIL. De obicei tocmai din acest motiv copiii nu-l poartă la grădiniță, școală, after school, la activitățile outdoor tocmai din acea sfială, timiditate că se vede. M-am întâlnit întâmplător cu mama și copilul pe terenul de sport și spre surpriza mea copilul avea măscuța pe față și mai mult decât atât mama mi-a spus că o poartă tot timpul la grădiniță, când ies la plimbare, la party de copii, adică peste tot unde sunt implicate activități sociale. Mărturisesc că am fost mișcat de această atitudine și m-a făcut să mă gândesc că nu e totul pierdut, chiar și într-o țară situată la marginea lumii civilizate există germenii pentru ca viitoarea generație să poate schimba lucrurile și să se poate rupe de tradiție ca să meargă liberă spre viitor oricare ar fi acesta.

Iată câteva momente din viața lui Norbi care se bucură de fiecare moment cu cei din jurul lui dar și cu noul lui prieten pasager, aparatul dentar.

Dr. Mircea Georgescu