Tratamentul Ortodontictic presupune angajarea unei responsabilitati din partea medicului ortodont dar si din partea pacientului si a familiei acestuia.
In ortodontie este de stiut ca rezultatele nu apar peste noapte, ci in luni de zile. Finalul tratamentului si indepartarea aparatului dentar (pe care pacientul o considera un eveniment fericit) nu se face dacat dupa 2-3 ani dupa tratamentul ortodontic.

Stabilirea diagnosticului si a planului de tratament presupune o analiza atenta a radiografiei panoramice si teleradiografiei de profil, modelelor de studiu si a fotografiilor.

Importanta este si aprecierea momentului optim de incepere a tratamentului ortodontic. Sunt 2 ani de munca in cabinet de eforturi din partea pacientului care de cele mai multe ori este un copil. Acesta cu greu intelege de ce trebuie sa poarte toate „fiarele” in gura, sa renunte uneori la chipsurile delicioase si la alte mici bucurii ale vietii.

Tratamenetul trebuie sa se finalizeze cu dinti drepti, un zambet placut, un profil armonios, toate acestea contribuind la un tratament de succes. Sunt insa si situatii cand dificultatea cazului, si/sau deciziile de tratament pot duce si la compromis. Un bun prieten, medic ortodont, afirma ca „nu suntem Dumnezeu” unele lucruri se pot face dar exista o limita. Ortodontia este in parte stiinta, in parte arta.

Obiectivele Tratamentului Ortodontic
Obiectivele tratamentului ortodontic au fost sintetizate în cadrul unei discuții între nume sonore ale ortodonției. Acestea au fost publicate ulterior într-o revistă de specialitate.

Dar să vedem ce cred acești medici ortodonți despre ceea ce trebuie urmărit când începem un tratament ortodontic.

Obiectivele unui tratament ortodontic sunt de a obține o bună funcție a aparatului dento-maxilar, maximum de estetică și de stabilitate, să se salveze cât mai mulți dinți, să se evite intervențiile chirurgicale, deci tratamentul sa fie cât mai eficient, iar la sfârșit pacientul să fie mulțumit și, de ce nu, fericit de rezultatul obținut .

Estetica facială a evoluat de-a lungul timpului, ceea ce în anii 60 era considerat un standard de frumusețe astăzi nu mai e valabil, de exemplu Brigitte Bardot, o divă a acelei perioade astăzi ar apela la tratament ortodontic.
O fizionomie frumoasă astăzi presupune o barbie usor proeminentă, atingerea buzelor să se facă fără efort, și un zâmbet care să dezvăluie incisivii superiori și 1-2mm din gingie.
Dinții nu trebuie să prezinte zone de uzură prematură și leziuni carioase, să aibă o înclinație corespunzatoare, culoarea să fie placută.
Gingia trebuie să fie sănătoasă fără inflamații, pungi parodontale sau alte afecțiuni.
Să nu existe suferințe ale articulației temporomandibulare și ale musculaturii faciale, ocluzia (mușcătura) celor 2 maxilare să fie echilibrată și armonioasă. Desigur că discuția mai conține detalii interesante dar cred că e suficient dacă ne oprim aici. Interesant este ca statistic vorbind pacienții sunt în cea mai mare masură interesați de amănuntele estetice și mai puțin de problemele de ordin funcțional.
Cum se procedează?
Prima vizită este una de tip informativ și presupune o indentificare a problemelor existente, eventual a cauzelor care poate au dus la apariția anomaliei dentomaxilare.

Important este ca din discuția cu pacientul (sau cu părinții acestuia dacă acesta e copil) să se constate ce anume deranjază (dinții sunt strâmbi, dacă există dureri musculare sau articulare, etc) și în general cam ce dorește pacientul să se obțină în urma tratamentului ortodontic.

Pacientului i se explică că pentru stabilirea unui diagnostic precis și a planului de tratament sunt necesare câteva investigații: radiografii, fotografii, modele de studiu, teste funcționale.

În a doua sedință se comunică diagnosticul, planul de tratament ( și eventual variantele de tratament), cum se va desfașura tratamentul, ce presupune, cam cât va dura în timp.

Aici pot interveni factori care pot scurta sau prelungi durata tratamentului cum ar fi calitatea terenului (dinți, os, gingie), respectarea indicațiilor și nu în ultimul rând cât de eficient e condus tratamentul. Tot în această întâlnire se vor discuta costurile tratamentului.

A treia întâlnire presupune aplicarea aparatului, iar la sfârșit pacientul va primi indicații în ceea ce privește igiena bucală, etc (vezi indicații pentru purtătorii de aparate ortodontice). Controalele se vor desfășura la intervale variabile de , 4 sau 5 săptămâni.

După terminarea tratamentului activ și obținerea rezultatelor dorite de către pacient, aparatul se îndepărtează și urmează etapa de contenție țn care se stabilizează rezultatul obținut. Acest lucru presupune purtarea în timpul nopții a unei plăcuțe și/sau lipirea pe interiorul dinților a unei sârmulițe.

În primele zile pot să apară dureri pe dinții pe care se lucrează, în functie de sensibilitatea pacientului.

Tipuri de aparate ortodontice
Aparatele ortodontice trebuie să îndeplinească câteva deziderate, unele fiind obligatorii, altele fiind dorite de către pacienți. Iată câteva dintre acestea: să fie comode, să nu producă leziuni în cavitatea bucală, să permită o igienizare corectă, să fie cât mai puțin vizibile (în special la pacienții adulți) și poate cel mai important, să fie eficiente (ceea ce înseamnă un tratament cât mai scurt).
Exista mai multe tipuri de aparate ortodontice:

Aparate fixe care se aplică pe dinți și care nu se îndepărtează decât la sfârșitul tratamentului.
Aparate mobile pe care pacientul le pune și scoate singur de pe dinți.

3. Aparate care produc mișcări strict dentare și aparate care au acțiune ortopedică, producând modificări în creșterea oaselor maxilare

4. În ultima vreme există o cerere tot mai mare din partea pacienților de ortodonție (în special pacienții adulți) pentru estetică chiar și în timpul tratamentului ortodontic. Deasemenea, arcurile metalice ale aparatului fix au devenit mai estetice prin tratarea suprafetei cu o vosea alba.